Cronica Blutengel la Woodstage Festival
Woodstage... Un festival situat undeva pe langa Leipzig, home of WGT. Imprejurarile au facut sa aibe loc exact la o saptamana dupa sfarsitul sesiunii, in acest fel reusind sa particip(despre WGT nu pot zice acelasi lucru, nu stiu cati studenti au ocazia sa il vada). E considerat al 3-lea festival gothic/industrial din Germania, imediat dupa M'era Luna. Printre altii, au mai participat si Lacrimosa, Marilyn Manson, Type'O'Negative precum si Welle:Erdball. Prezenta lui Blutengel la acest festival a avut ca scop si promovarea lui Lucifer, lansat pentru a mai domoli putin nerabdarea fanilor(noul album este anuntat pentru toamna acestui an).
Concertul a inceput fara intarziere, la 20.20(ciudat, oameni punctuali :) ). Am incercat sa ma bag cat mai in fata, ajungand intr-un final cam printr-al treilea rand. Si... iata-l, pe Chris Pohl, in sfarsit, facandu-si intrarea. Pe langa faptul ca reuseste niste melodii grozave, nici prezenta scenica nu este prea departe. Constance a reusit sa-mi atraga atentia pt cateva clipe, in momentul in care i-a luat locul lui Chris Pohl, la cantat, la fel si Sonja, prin faptul ca era destul de sumar imbracata, doar intr-o pereche de tanga, cu pieptul manjit cu ceva ce imita sangele(adica, sper ca imita... :) ), in mare parte insa nu am putut sa-mi iau ochii de pe solist, care prin prezenta scenica a depasit absolut toate trupele din acea zi(usor subiectiva afirmatia, daca tinem cont si de faptul ca in afara de Welle:Erdball) nu prea ma mai omoram dupa restul. Angels of the Dark a fost melodia care mi-a placut cel mai mult(desi nu pot zice ca era peferata mea); printre altele, de-a lungul aceste melodii in spatele lui Chris Pohl erau 5 "grim reaperi"(daca ii pot numi asa), cu faclii aprinse in mana.
Majoritatea melodiilor au fost de pe Daemon Kiss, printre care si Forever, In the Distance si Second Chance, am recunoscut insa si unele de pe Child of Glass, si, bineinteles, a fost prezenta The Oxidising Angel, moment in care entuziasmul publicului a fost peste masura. Am avut sansa sa ascult si noul single, care pot spune ca nu e deloc rau.
Ceea ce mi s-a parut cel mai grozav a fost ca fanii, pe langa tricourile cu Blutengel, aveau inclusiv pe lunetele de la masini emblema acestei trupe.
Spre deosebire de restul trupelor, Chris Pohl a mai facut ceva. A iesit din backstage, a stat de vorba cu fanii, a facut poze cu acestia. Am apreciat mult acest lucru, a fost o dovada ca publicul inseamna ceva pentru el, ca mesajul pe care vrea sa il transmita nu e unul comercial, ci ca reprezinta filozofia vietii lui(precum spune si el).
Sper sa mai am, cat de curand ocazia de a-l vedea live, desi nu cred ca in viitorul prea apropiat. Pana atunci, astept aparitia noului album, prin care, din cate am inteles, Chris Pohl incearca sa prezinte binele si raul dintr-o perspectiva complet diferita, binele putand fi uneori rau, si raul bine.
Pe curand,
Adi mai mult